Rezolutiunea Adunarii Nationale de la Alba – Iulia
din 18 Noiembrie / 1 Decembrie 1918
L’inno Nazionale della Romania
Dan Puric despre identitatea poporului roman – 9 februarie 2008 Facultatea de Litere Bucuresti
Dan Puric – Identitatea poporului roman – Partea 1
Dan Puric – Identitatea poporului roman – Partea 2
Dan Puric – Identitatea poporului roman – Partea 3
Jean Moscopol – In tara-n care m-am nascut
Jean Moscopol – “Tot ce-i romanesc nu piere”
TRECETI BATALIOANE ROMANE CARPATII !
Soimi Romani
Pe-al Nostru Steag e scris:UNIRE !
Corul Armatei – Vointa Neamului
Trompetele Rasuna
Traiasca Regele – Imnul ( 1866 – 1948 )
Samanta Geto-Daca
Samanta Geto-Daca (de Pavel Corut)
Ploua cu spaima si durere
Peste cetatea mea învinsa,
Cadeau barbatii în tacere,
Murea un Zeu cu tâmpla ninsa…
Ardeau strabunele altare,
Se coborâse Ceru-n berna,
Treceau ostirile barbare
Peste cetatea mea eterna.
Stam gol pe vechile altare,
Priveam tacut ostiri straine,
Lovind in trupu-mi de clestare,
Facându-mi templele ruine.
In recea carapace daca,
Eram samânta de milenii,
Un bob de jar sortit sa faca
Un foc splendid, la semnul vremii.
Samânta getilor rodeste,
Caci Timpul i-a trimis porunca;
Un Neam întreg din mine creste,
Un Neam de foc si flori de stânca…
Ardealul
Râvnit ca o mireasa de toti câti au trecut
În pace sau în goana taioaselor copite,
Ardealul, prispa sfânta în care ne-am nascut,
Poftit de crai, de sabii, de furci si de cutite.
Cerut fara rusine ori smuls printr-un Diktat
Cum inima ai smulge cu ura si ocara
Ardealul, de-atâta durere sfârtecat
Acas’a fost si-atunci când l-am crezut afara.
Ardeal i-au zis parintii de multe mii de ani,
Ardealul este piscul de unde vine tara,
Ardealul – coasa ce secera dusmani,
Ardealu-i primavara, e toamna, iarna, vara.
Acolo, în tarie, sta-ntâiul nostru zeu:
Zalmoxis învatatul, cel bun, nemuritorul,
Acolo prin parânguri mai trece Prometeu
Încins cu foc din care se naste Tricolorul.
De-acolo curgem siruri spre sesuri euxine.
Prin vai, pe dealuri, pe râuri, peste punti.
Acolo plânge Sfinxul cu lacrimi carpatine
Si Dochia, mireasa, în rotitoare nunti
Se-arata-n alb, înalta, în visul unui mire,
Aduna crai la poarta, în pragul ei bogat.
Acolo Miorita se scalda în potire
Si codrii îi refuza pe cei ce ne-au tradat.
La Sarmisegetuza grâul n-a vrut sa arda,
Sta în hambar de piatra ca aurul curat.
În brazda de l-as pune, frumos ca o petarda
Ar rasari din pieptul celui ce l-a arat.
În muntii Orastiei se mai aud ciocane
Cum cad pe guri de sica, întoarse ca un arc.
Firul de iarba striga: Gelu, Barnut, Bogdane!
Si ei raspund: vin, Doamne, doar flinta sa o-ncarc!
Acolo rasarit-a întâi Limba Româna,
În Codicele sacru pastrat viu, la Ieud
Acolo, în Scrisoarea lui Neacsu înca suna:
“Ipac îti dau de stire. M-auzi? Eu te aud!”
Te-aud Ipac. Si astazi tii ochii pe hotare
Vrei pace-n asta tara, fratie între frati.
Pe stânci de cremeni sure, în dacice altare
S-aprind batrâne candeli: Carpati-s luminati!
Se lumineaza-n palii o vreme tutelara,
Un unic crez: Unire! Din adâncimi de ani
Curg râurile toate spre Dunare, si ara
Acelasi plug, mosia de daci si de romani.
Veniti copii în cete, sa-ntinerim Ardealul,
Cununa, stema sfânta pe frunte s-o purtati!
Din când în când, pe cremeni, înca necheaza calul
Lui Decebal; si ploua cu soimi decapitati.
De ce tot vor calarii aceste vechi morminte,
Înalte cât Ceahlaul, cât marea de adânci?
Carpatii nu-s de piatra ci sunt din oseminte,
Câti au venit sa-i calce stau toti în ei, pe brânci.
Ardealul ne e piscul de unde vine tara,
Le-o fi sau nu (totuna) vreunora pe plac
Ardealu-i primavara, e iarna, toamna, vara,
Ardealul e altarul, e sceptrul nostru dac.
Balada Lupului Alb (de Pavel Corut)
Feciori din daca mama
Pribegi ca doua canturi,
Trecand din vama-n vama,
Sub palmuiri de vanturi,
Mai blanzi ca o poveste
Din care-i lipsa vina,
Ne-au zamislit din Creste
Si ne-a spalat Lumina.
Spalati de ploi si moine,
Curati ca doua schituri,
Ne-au botezat in doine
Si ne-au sfintit in mituri.
Mai plansi ca doua lacrimi,
Cuminti ca doua stele,
Noi dezlegam de patimi
Si descantam de jele.
Din tample ningem vise,
Din Inima dureri,
Sperantele nezise
La porti de Invieri.
Ne-am imbracat in soarta
Cumpliti ca o osanda,
La daca noastra poarta,
Ca lupii, stand la panda.
Vom insera cu anul
Si-om deveni pamanturi.
Ne-o tine minte neamul
Frumosi ca doua canturi.
Ne vom zidi-n Credinta,
In bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointa
Si vom ploua cu astre.
Vom asfinti cu veacul
Si-om deveni zapada.
Ne-o pomeni saracul
In planset de balada…
Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plange-n palme macii,
Cand ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii…
